3 carti esentiale despre China (nonfictiune)

Deci, doriti sa aflati mai multe despre istoria, politica si cultura Chinei si doriti sa cititi cateva carti despre China pentru a face asta. Luati un roman al unui autor chinez sau cautati un memoriu chinez?

Banuiesc ca majoritatea cititorilor de limba engleza ar merge dupa fictiune. Este mult mai usor disponibil, pentru inceput.

In apelul nominal al Paper Republic de carti traduse din chineza in 2020, doar un numar mic erau non-fictiune contemporana. E pacat. Romanele sunt opere ale imaginatiei, prin insasi natura lor. 

Carti de non-fictiune care trebuie citite despre China

Pentru fapte si povesti din viata reala, sunt un mare fan al non-fictiunii literare. Eseurile si reportajele chinezesti, memoriile si blogurile sunt adesea lecturi foarte bune: incisive si pline de spirit si la fel de distractive ca un roman.

In plus, poti fi sigur ca vor reprezenta parerile nevoiate ale scriitorului despre tara lor si vor oferi o privire fascinanta asupra gandurilor lor. 

Sa vorbim despre cateva carti esentiale de non-fictiune despre China pentru a ilustra punctul meu de vedere.

China in zece cuvinte, eseuri de Yu Hua

Am citit multe carti despre China, precum si postari online si bloguri ale scriitorilor chinezi despre China, dar putini m-au facut nituit asa cum a facut acesta.

Nu este surprinzator, avand in vedere tonul sau acerb, nu a fost niciodata publicat in China continentala, desi o editie a aparut in Taiwan in 2011 (《十個詞彙裡的中國》) si poate fi gasita online in chineza simplificata.

Exista citate citate pe fiecare pagina. Este aproape imposibil sa alegi dintre ele. Sunt glume, analize perceptive, povesti personale si context istoric, toate intr-un singur volum de dimensiuni medii. 

Unul dintre lucrurile remarcabile despre Zece Cuvinte — fara indoiala una dintre cele mai bune carti despre China a unui autor chinez — este ca are ceva de spus nu numai celor care vor sa stie despre China (dar nu stiu inca multe), ci si cititorilor care stiu deja putin. 

Fiind unul dintre acei cititori, am fost socat de povestea lui Yu Hua despre un copil de trei ani denuntat in timpul Revolutiei Culturale pentru ca a spus „soarele a apus” (soarele fiind emblema presedintelui Mao). 

Am recunoscut, din propria mea experienta, observatia lui ca majoritatea tinerei generatii de astazi nu stiu nimic despre Tian'anmen. Si am fost fermecat de descrierea pe care a facut-o despre setea lui de a citi materialul din copilarie: „As lua lucrarile alese [ale presedintelui Mao] si le-as citi cu aviditate la lumina soarelui apus.

Toti vecinii oftau uimiti, impresionati ca la o varsta atat de frageda eram deja atat de asiduu in studiul meu al Gandului Mao Zedong. Parintii mei au fost plini de mandrie cand au auzit atatea laude. … In realitate, Gandul Mao Zedong nu reusise complet sa ma implice.

Ceea ce mi-a placut sa citesc in Opere alese au fost doar notele de subsol, rezumatele explicative ale evenimentelor istorice si detaliile biografice despre personaje istorice, care s-au dovedit a fi mult mai interesante decat romanele din biblioteca noastra locala.

Desi nu a existat nicio emotie in notele de subsol, ei chiar aveau povesti si aveau personaje. 

Eseurile lui Yu Hua – care cuprind una dintre cele mai bune carti despre China pe care ati putea spera vreodata sa le cititi – ne aduc, de asemenea, la curent si in China imbogatita de astazi. Exista diverse inselatorii care fac veselie relatate in capitolul Bamboozle, comise asupra guvernului de oamenii sai.

Te-ar putea interesa si: 12 carti despre surori care te vor impresiona

Un oras a decis sa le stabileasca profesorilor sai un examen in incercarea de a ridica standardele de predare. Dar a recunoscut ca profesorii monoparentali au avut o viata grea si i-a scutit. A avut loc o izbucnire brusca de divort... si recasatorie cand criza examenelor s-a terminat.

Ceva asemanator s-a intamplat cand niste terenuri agricole au fost redistribuite. „Cat metru patrat ar trebui sa obtina fiecare... taran implica un calcul complex care ia in considerare dimensiunea casei originale si numarul membrilor familiei, dar starea civila este elementul cel mai important. 

Casatoria si divortul, recasatorirea si redivortul devin astfel instrumentele inselaciunii si subterfugiului.' Asta m-a facut sa zambesc... Am cunoscut ca oamenii din Londra fac la fel.

Matase orientala de Zhu Xiaowen

A doua mea alegere pentru aceasta lista de carti esentiale de non-fictiune despre China este Oriental Silk , de Zhu Xiaowen. Acesta spune povestea unei familii chineze care a emigrat in America si a deschis un magazin importand acea icoana a culturii chineze – matasea.

Este un truism, pentru majoritatea dintre noi, ca chinezii si magazinele lor sunt peste tot in lume. Dar cati clienti cunosc trecutul familiilor care ii conduc?

Aceasta carte este relatarea lui Zhu despre intalnirea ei intamplatoare cu Kenneth Wong si magazinul sau, omonim Oriental Silk, si despre povestile pe care i le-a spus.

Strabunicul lui Wong a plecat in America, apoi in Mexic, unde si-a facut banii in cazinouri, inainte de a se intoarce in China si a pierdut fiecare cent.

Tatal lui Ken, care a parasit Guangdong din nou pentru Los Angeles la sfarsitul anilor 1930 si s-a stabilit acolo, slujind cu distinctie in fortele armate ale SUA in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial si ajutand la eliberarea Auschwitz-ului. Intre timp, sotia si fiica lui au trecut prin ororile aproape incredibile ale ocupatiei japoneze a Chinei.

Odata ce familia s-a unit in Los Angeles dupa 1945, parintii lui Ken au infiintat cateva afaceri mici, culminand cu magazinul Oriental Silk la inceputul anilor 1970.

Magazinul a devenit celebru, locul de plecare pentru realizatorii de film de la Hollywood in cautarea unor tesaturi fabuloase de inalta calitate pentru costumele lor de film. 

Intr-o inversare a ordinii obisnuite de la carte la film, Oriental Silk a fost scrisa ca o carte doar dupa ce Zhu si-a facut filmul despre Wong.

Este o carte cartonata frumoasa, cu o coperta tactila gri pal si pagini complicate, o carte de artist, dar istoria familiei lui Wong si amintirile lui sunt cele care ocupa locul de mandrie.

Zhu Xiaowen insasi a spus: „In spatele fiecarei persoane se afla o poveste”. Aceasta carte este despre calatoria interioara si exterioara a unei familii. 

Fragmente din filmul realizat de Zhu Xiaowen pot fi vazute aici si ofera o idee mai buna despre frumusetea tesaturilor si a broderiei.

Mai mult de un copil de Shen Yang

A treia alegere a mea pentru carti esentiale despre China este o carte de memorii. Shen Yang s-a nascut o a doua fiica, in timpul unuia dintre cele mai mari experimente de inginerie sociala din China – Politica unui copil per familie.

Te-ar putea interesa si: Filme bazate pe carti: Alege-le pe cele mai bune pentru starea ta de spirit

A trebuit sa fie ascunsa de autoritati inca de la nastere si a crescut, nedorita si ilegala, in familia unui unchi si a unei matusi care erau volatili si uneori abuzivi fata de ea.

Toate acestea spuse, mai mult de un copil nu este in niciun caz nenorocit. Shen Yang este adesea amuzant si intotdeauna atent observator, iar aceasta este o lectura plina de culoare si, in cele din urma, inaltatoare.

In schimb, permiteti-mi sa spun ceva despre provocarile de a traduce ceea ce pot numi doar „noua limba”.

One-Child per Family, o noua politica, a dat nastere unui limbaj cu totul nou, atat sub forma de sloganuri, cat si de cuvinte pentru a descrie copiii, fie ca sunt primii nascuti si legali, fie copii ulterior si, prin urmare, ilegali.

In prefata lui Shen Yang, ea scrie: „La sfarsitul anilor 1980 si inceputul anilor 1990, cand planificarea familiala era strict aplicata, iar controalele sociale erau cele mai stricte, sloganurile omniprezente ale zidurilor erau intimidante si chiar contineau amenintari directe”.

Traducerea sloganurilor este un pic ca traducerea versurilor cantecului. Ei trebuie sa mearga cu un leagan. Puncte de cuvinte, aliteratii, rime... Sloganurile chinezesti le au pe toate. Iata o mostra de unele in care, oricat de oribile sunt, m-am distrat putin creand o traducere:

— Da-i saraciei saraciei, incolaciti-va in bani.

Original: Nodul saraciei si inelul bogatiei

Aici, am folosit „snip” pentru a pastra referinta la ligatura trompelor/vasectomie si „coil… in money” pentru a juca joc de cuvinte cu bobina contraceptionala.

Un altul: „Daca nu vei avea tuburile legate, vom veni peste tine ca o tona de caramizi; daca nu vei face un avort, vom trage o tona de caramizi peste tine.

Original: Daca va fi inchis sau nu, va fi pedepsit aspru cu sume uriase de bani; daca va fi dat afara sau nu, va fi demolat si casa va fi demolata.

A ajutat faptul ca, in engleza, a da peste cineva ca o tona de caramizi inseamna a critica sau pedepsi aspru; iar a doua parte se refera la practica de pedepsire a familiilor multinaste prin doborarea caselor.

Deci, nu, jocul de cuvinte in engleza nu reflecta chinezii, este original. Dar traducerea transmite cu acuratete sensul.

Apoi sunt cuvintele folosite pentru a descrie primul nascut si urmatorii copii. Chineza este foarte concisa si acea concizie trebuia reflectata in traducere. 独生子女... doar patru caractere, pentru primul nascut legitim, cu licenta, „singurul-fiu-fiu-nastere”. Le-am numit „copii singuri”, cu cratime.

Gasirea unui cuvant in engleza pentru cele ilegale, „a doua sau a treia nastere (si unele femei au avut chiar cinci sau sase)”, dupa cum scrie Shen Yang, a fost o problema diferita. In chineza, ei erau numiti in mod diferit 超生儿, literalmente, copii cu nastere in exces, sau 小黑孩。

Acest termen ne-a pus — traducator, autor si editor — o problema, pentru ca inseamna „copil negru”. Nu, desigur, o referire la culoarea pielii, ci la faptul ca ea sau el se nascuse ilegal.

Am analizat o serie de posibilitati inainte de a decide sa folosim pinyinul, heihaizi , in combinatie cu termenul „ilegali”. Limba „noua limba” necesita adesea traducere creativa, in limba noua.

---