Thailanda este o natiune cu o istorie incredibil de bogata si splendida. O natiune libera care a legat modul de viata care este budismul de cultura, mancarea si traditiile sale.
Exista un motiv pentru care multi dintre noi tanjesc vacantele in Thailanda mai mult decat oricare altii din Asia de Sud-Est. Templele thailandeze, arhitectura, mancarea, religia si istoria politica pot fi urmarite cu sute si sute de ani si toate acestea sunt absolut captivante si fascinante.
Carti de citit inainte de a vizita Thailanda
Va indemnam, inainte de vacanta in Thailanda, sa consultati cateva dintre aceste carti minunate sau sa le luati cu dvs.! Cu aceste carti, puteti afla atat despre istoria bogata si plina de culoare a Thailandei si puteti descoperi amploarea imaginatiei in autorii si artistii sai.
Partea trista a fost de Prabda Yoon
tradus de Mui Poopoksakul
The Sad Part Was este o colectie de povesti traduse adunate din colectiile anterioare ale lui Prabda Yoon, desi majoritatea provin din colectia sa din 2000 Kwam Na Ja Pen , care i-a castigat premiul SEA Write 2002.
Publicate de minunatul Tilted Axis si traduse in engleza de Mui Poopoksakul, povestile de aici arata abilitatea lui Yoon de a impleti tristetea care trage stringurile inimii cu un ras in hohote. In Shallow/Deep, Thick/Thin naratorul deplange „Detin atat de multe cunostinte in mine, incat practic imi curg din pori.
De ce nimeni nu vrea sa stie ce stiu eu?”, sentiment care este valabil pentru multi dintre protagonistii acestor povesti.
Yoon pare dornic sa dezvaluie adancimea sentimentelor si a gandirii care fermenteaza in capetele oamenilor obisnuiti. Tong-Jai, tanara naratoare din Jurnalul unei scolii se straduieste sa inteleaga de ce 1 + 1 trebuie sa fie intotdeauna 2, in fata frustrarii crescande a profesorului ei, ea invata lectia valoroasa ca „a raspunde in conformitate cu opinia majoritatii era o cerinta. pentru a te descurca in viata”.
Exista un moment deosebit de frumos cand, dupa ce profesorul respectiv a rupt si plange lacrimi de vinovatie pentru ceea ce a facut, Tong-Jai reflecta „Sa presupunem ca o lacrima cade si se combina cu o alta lacrima, care face o lacrima mare…”
Pen In Parentesi exploreaza relatia dintre amintiri si obiecte prin durerea intarziata a unui regizor de reclame TV inclinat filozofic si amintirile sale despre vizionarea filmelor in copilarie cu bunicii, lasandu-ne cu trista realitate a modului in care obiectele raman mult timp dupa oameni. care le-au conferit valoare sentimentala au murit.
The Crying Parties exploreaza in continuare tema durerii si contingenta legaturilor noastre cu ceilalti, atunci cand un grup de cunostinte care obisnuiau sa se intalneasca in mod regulat pentru „petreceri de plans” in care s-au indus in stari de plans decid sa se intalneasca pentru o finala. sesiune dupa moartea unui membru al grupului, oricare dintre ei a simtit de fapt vreun sentiment de prietenie fata de.
In alta parte, povestile iau o turnura mai experimentala si metafictionala cu Something In The Air, in care un accident deja ciudat este facut si mai bizar de dialogul ciudat autoreferential al cuplului care il descopera.
Marut By The Sea il vede pe naratorul la persoana intai strigand direct si provocandu-si chiar creatorul, reprosandu-l pe Yoon insusi. Exista ceva din Paul Auster in aceste doua povesti, dar cu un sentiment mai mare de soliditate si implicare, ceea ce am simtit intotdeauna ca ii lipseste mult din munca lui Auster.
Una peste alta, The Sad Part Was prezinta un scriitor versatil in meseria sa, capabil de o originalitate indrazneata si incearca in mod clar sa-si creeze o nisa distincta si binevenita in literatura asiatica. O alegere fantastica de roman de adus in vacantele tale in Thailanda.
Istoria politica a Thailandei de Barend Jan Terwiel
Istoria politica a Thailandei a lui Barend Jan Terwiel este cu siguranta cea mai academica carte de pe aceasta lista, cu toate acestea, istoricul olandez isi propune sa faca lucrarea lizibila pentru profan. Cu siguranta include multe in paginile sale; incepand din secolul al XVI-lea, cand Thailanda era inca Siam, si trecand prin domniile celor mai importanti regi si mai departe prin secolul al XX-lea si in secolul al XXI-lea.
Sortimentul colorat de conducatori include capitanul militar-gone-rouge Taksin, in acelasi timp un meditator budist instruit si un luptator infricosator, un om al poporului, in acelasi timp nemilos in disciplina si pedeapsa sa; a luptat multe campanii importante impotriva birmanilor.
Apoi mai este Thong Duang care a devenit regele Rama in 1782 si va continua sa intemeieze orasul Bangkok, sa codifice o multime de legi thailandeze si sa introduca mult fast ceremonial in cultura.
Domnia regelui Mongkut a cunoscut o perioada de deschidere obositoare a relatiilor cu puterile occidentale, semnand un tratat de pace cu britanicii in 1855 si in anii urmatori tratate cu americani, francezi, olandezi si portughezi, printre altii.
El a numit-o, de asemenea, pe Anna Leonowens de la The King And I faima sa-i invete pe copiii sai engleza.
Tanarul sau succesor, regele Chulalongkorn, s-a dovedit a fi indraznet, indraznet si original, incercand, desi fara succes, sa desfiinteze jocurile de noroc, sclavia si sistemul traditional corvee de munca indatorata.
Terwiel detaliaza razboaiele si luptele purtate cu vecinele Laos, Myanmar si Cambodgia si explica cum, printr-o politica perspicace, Thailanda a reusit sa evite vreodata sa fie cu adevarat colonizata.
Trecand la vremuri mai recente, cartea explica perioada de turbulente politice cu care s-a confruntat Thailanda in secolele 20 si 21, cand a trecut printr-o usa rotativa a unor perioade scurte de guvernare democratica intrerupta de lovituri de stat militare.
Terwiel adopta o abordare simpla a istoriei, asa ca poate sa nu fie cea mai palpita dintre lecturi, dar ofera cititorului scheletul Thailandei inainte de a pleca in vacantele lor in Thailanda.
Vizitarea obiectivelor turistice de Rattawut Lapcharoensap
Debutul lui Rattawut Lapcharoensap Sightseeing este format din sase povestiri si o novela. Toate povestile sunt plasate in Thailanda contemporana, iar mostenirea mixta thai-americana a lui Lapcharoensap serveste ca o axa pe care se invarte un caleidoscop viu de fatete ale culturii tarii, privite de la nivelul solului nativ si din perspectiva straina a turistilor si expatilor.
Desi plin de comentarii socio-politice care se ocupa de o natiune in curs de dezvoltare, Lapcharoensap nu sacrifica niciodata impulsul comploturilor sale sau plauzibilitatea personajelor sale pentru a-si exprima punctele.
Exista piese intunecate si intalniri neplacute de-a lungul timpului, dar niciodata nu se simte ca si cum suntem supusi unui „porno cu saracie” cliseat sau gratuit; si in mijlocul acestui intuneric si greutati gasim o umanitate tandra si plina de caldura.
Lapcharoensap scrie ca cineva care inca mai are incredere in potentialul de bunatate care apare nu numai din interiorul oamenilor, ci mai central in aceste povesti, intre ei.
Farangs , un termen thailandez pentru „strain”, priveste turismul din perspectiva thailandezilor locali care trebuie sa faca fata consecintelor (atat materiale, cat si emotionale) ale turistilor occidentali care isi trateaza tara ca pe un loc de joaca exotic alimentat de vicii pentru adulti.
Piesa titulara se confrunta cu trista realitate ca multi dintre cei care traiesc in tarile cele mai dependente de turism nu au adesea banii sau oportunitatea de a-si vedea propria patrie dincolo de vecinatatile lor imediate.
Povestea unei calatorii de mama si fiu stimulata de o nenorocire medicala, aduce o intorsatura devastatoare expresiei vizitarea obiectivelor turistice, dar totusi il lasa pe cititor cu un sentiment cald de ridicare la modul in care perechea isi ia putere una de la cealalta pentru a-si infrunta adversitatile.
Priscilla cambodgiana se uita la situatia dificila a unei asezari de refugiati cambodgieni in apropierea unui oras thailandez si, prin prietenia infloritoare dintre o fetita cambodgiana si doi baieti localnici din Thailanda, arata cum prea des prejudecatile si intoleranta sunt ceva despre care suntem invatati. mai degraba decat instinctul nostru natural.
Nu este intotdeauna ca poti spune despre o colectie de nuvele ca ii lipsesc piese slabe, asa ca este o dovada a priceperii lui Lapcharoensap ca a reusit acest lucru aici, facandu-l o carte ideala de adus in vacantele tale in Thailanda.
Bangkok Gasit de Alex Kerr
Desi Alex Kerr este cel mai bine cunoscut pentru experienta sa in arta japoneza si cultura traditionala, pana la mijlocul sau petrecea deja 6 luni pe an in Bangkok, orasul pe care il numeste acum acasa.
Descriind Bangkok Found ca o continuare a celebrului sau Lost Japan , Kerr lumineaza arta si cultura thailandeza cu aceeasi verva si bucurie neascunsa expuse in scrierile sale despre Japonia.
Este un tocilar in cel mai bun sens al cuvantului si emotia pe care o simte cand se scufunda cu capul intai in lumea antichitatilor thailandeze si a comertului cu arta este palpabila.
De data aceasta se considera un adevarat strain al tarii despre care scrie, neavand aceeasi stapanire a limbii si nici aprofundarea cunostintelor istorice pe care le avea despre Japonia, asa ca cineva are senzatia de a fi cocotat pe umerii unei largi. -copil cu ochi care se joaca cu exploratorul.
Mai mult decat interesant, Bangkok Found este un instrument cu adevarat util pentru calatorul in Thailanda; Scopul lui Kerr este sa va invete cum sa „vedeti” tara, subliniind mai multe concepte culturale thailandeze care va ajuta sa intelegeti supraincarcarea senzoriala aparent haotica.
Esential pentru intelegerea esteticii Thailandei este constientizarea „Lai Thai”, stilul de design colorat care foloseste modele fractale pentru a crea placi elaborate si forme de flacara, pentru a face ca palatele si templele din Thailanda sa para usoare, aerisite si eterice. „Lai Thai este totul despre o suprafata frumoasa, nu neaparat despre sensul interior”.
Acest lucru se combina cu un alt concept thailandez de baza, „Sanuk”, o bucurie pura in existenta care il indeamna sa incerce sa obtina placere si satisfactie din tot ceea ce faci. Acest amestec de placere fara greutate si fatada de vis poate sa nu fie pe placul oricarui calator, iar Kerr rezuma ca
„S-ar putea spune ca gustul pentru fantezie este cel care decide daca o persoana va iubi sau nu arta thailandeza”.
Unul dintre cele mai mari cadouri ale Thailandei pentru lume este mancarea, iar Kerr da o mare parte a cartii relatarii unei conversatii pe care a avut-o la cina cu un numar de experti in cultura thailandeza. Aceasta este probabil cea mai placuta sectiune a cartii si ofera cititorului un alt concept cheie, „saed”, care descrie exploziile savuroase de arome continute in alimentele thailandeze.
Bucataria thailandeza este o tapiserie bogata de imprumuturi si influente de la diferitele popoare care au trecut, s-au stabilit sau s-au confruntat cu Thailanda de-a lungul istoriei ei.
Un interes deosebit pentru mine a fost sa aflu despre originea musulmana a preparatului meu preferat thailandez, massaman curry. Si acest sentiment al tarii ca topitura a Asiei este adevarata iesire din carte, de la mancare la arta, literatura, limba si chiar machiajul etnic al oamenilor.
Bangkok este descrisa ca „un phoenix care se ridica din cenusa unei culturi asiatice mai vechi”, iar Thailanda, mai larg, ca:
„o pasare bower, care strange bucati de panglica, crengute, aripi de insecte irizate, capace de sticle albastre, tot felul de lucruri stralucitoare si frumoase si le impleteste impreuna ca decor pentru cuibul sau.”
Daca Terwiel ne da oasele Thailandei, Kerr ne da sangele si respiratia ei. Pentru a intelege cu adevarat istoria si cultura locului inainte de vacanta in Thailanda, acesta este un loc perfect pentru a incepe.
Bright de Duanwad Pimwana
tradus de Mui Poopoksakul
Imi amintesc ca am stat la o masa de pe acoperis intr-un restaurant cu creveti plin de turisti coreeni la populara piata de noapte Chatuchak din Bangkok. Este un loc fierbinte intins, inconjurat de ziduri inalte, intr-unul dintre care a fost construit restaurantul de creveti.
Privind peste peretele din dreapta mea, am putut vedea un grup de case thailandeze simple, iar intre ele si zidul pietei era un camp acoperit de vegetatie.
Un grup de tineri adolescenti au iesit din case si au inceput sa bata cu piciorul in minge. Am fost impresionat de normalitatea acestei scene care se petrece la doar cativa metri de hoardele de calatori si vacanti ca mine aici, ca o evadare din cotidianul nostru; totusi cele doua lumi erau separate de ziduri atat figurative, cat si fizice.
In calitate de turisti, avem tendinta de a calatori pe carari uzate, ceea ce este in regula, dar inseamna ca o mare parte din indraznesc sa spun? Viata „reala” sau „normala” a tarii este surprinsa doar in priviri rapide, pe masura ce taxiurile ne trec cu viteza pe langa strazile rezidentiale in drum spre hoteluri si obiective turistice.
Cu Bright Duanwad, Pimwana straluceste o lumina la capatul acelor drumuri care altfel ar ramane spatii goale la marginea periferiei noastre.
Romanul (o alta pana in capacul abilitatilor de traducere a lui Mui Poopoksakul) are loc in si in jurul unui proiect de locuinte pentru clasa muncitoare condus de doamna Tongjan severa.
Comunitatea este in afara unui drum principal, dar ascunsa in spatele unei „proprietati arogant de mare cu bungalouri de vacanta”, ceea ce inseamna efectiv „comunitatea este complet izolata de curiozitate”, ceea ce o face o strada thailandeza.
Povestea se concentreaza pe Kampol Changsamran, prescurtat in „Kam”, desi adesea poreclit simplu drept „Baiat”. Kam se trezeste intr-o stare jalnica, deoarece despartirea parintilor sai il lasa efectiv fara adapost; mama lui se confrunta cu probleme nedezvaluite, care nu sunt niciodata pe deplin explicate, desi sumbru insinuate, in timp ce tatal sau sofer de camion are nevoie disperata de o munca suplimentara, asa ca il lasa pe Kam in limb, asteptand perena maine, cand il va putea duce la noua lor casa.
Cu toate acestea, locuitorii comunitatii se aduna in jurul lui Kam in timpul lui de nevoie, impartind povara hranirii si adapostirii baiatului.
Bright este atat o poveste de maturizare, pe masura ce Kam invata lectii dure de viata in fata neglijentei parintilor sai, si, in acelasi timp, o iluminare a vietilor si modurilor oamenilor obisnuiti din Thailanda.
Cartea este impartita in vignete scurte care arata diferitele tragedii, accidentari, intalniri si conversatii in care Kam se angajeaza cu membrii comunitatii sale; In special, il vedem pe vechiul proprietar al magazinului Chong devenind o figura tatal inlocuitor, precum si intarirea legaturii dintre Kam si cel mai bun prieten al sau, Oan.
Desi scrise intr-un stil realist social, multe dintre aceste intalniri scurte ofera un fel de intelepciune esentiala tanarului Kam, dand romanului senzatia mai mult de o colectie de fabule urbane.
Semnificativ deja pentru ca este primul roman al unei femei thailandeze care a aparut in traducere in engleza, Bright va atrage, speram, acelasi tip de atentie asupra autorului sau pe care il atrage asupra oamenilor din clasa muncitoare din Thailanda.
Consultati interviul nostru cu minunatul traducator al cartii The Sad Part Was and Bright, Mui Poopoksakul. Sau citeste colectia de povestiri a lui Pimwana Vise aride.
Istoria si scena literara a Thailandei sunt atat de dense si incitante, incat tocmai am zgariat suprafata aici.
Mai cauta singuri pentru a-ti gasi cartea perfecta de citit inainte de vacanta in Thailanda sau pentru a o lua cu tine in vacantele in Thailanda.