De ce ar trebui sa citim mai multa literatura tradusa? Pentru a raspunde la aceasta, trebuie sa discutam rapid de ce citim literatura. Pentru aceia dintre noi care „citesc doar de placere”, a pune aceasta intrebare poate elimina o parte din distractie, dar merita sa facem un pas inapoi din cand in cand.
De fapt, chiar si punand intrebarea „De ce sa citesti de placere?” poate fi util si as paria ca raspunsul cel mai evident si frecvent este evadarea. Cititul ne permite sa evadam in lumi si povesti si vieti si scenarii pe care altfel nu le-am experimenta niciodata. Si a face acest lucru printr-o carte mai degraba decat printr-un film sau un joc video are avantajul suplimentar de a imbina lumea si povestea mentionata cu imaginatia propriei cititori.
Cartea iti ofera liniile, iar imaginatia ta are sarcina de a o umbri si de a adauga culoare. In acest sens, calatoria fiecarui cititor va fi unica pentru propria sa imaginatie.
Citirea mai multa literatura tradusa
Citim si pentru a invata ceva nou. Si acest lucru cu siguranta nu este relegat doar in non-fictiune. De fapt, studiile au demonstrat ca citirea literaturii ne mareste capacitatea de empatie. Avem potentialul de a deveni mai buni, mai rabdatori si mai curiosi prin citirea cartilor bune.
Aceasta este, evident, toate vestile grozave. Deci, de ce este literatura tradusa atat de speciala? De ce ar trebui sa citim mai mult despre asta, in special? Exista o multime de raspunsuri la aceasta intrebare, asa ca sa incepem cu cel mai ispititor: explorarea necunoscutului.
A citi literatura tradusa nu inseamna doar a citi carti care au fost traduse in engleza. Inseamna sa obtineti acces la povesti, cultura, traditii, pamanturi, filozofii, politica si metode de povestire din natiunile indepartate.
Multi dintre noi cresc tanjind sa exploreze alte locuri. Sa vedem munti si rauri departe de ai nostri; sa cunoasca oameni cu medii si experiente diferite; pentru a intelege artele si istoriile unor locuri pe care nu le-am vazut niciodata. Obtinerea accesului la literatura lor ne ofera toate acestea si multe altele.
Citirea unei povesti de Yasunari Kawabata ne permite sa exploram peisajul natural uluitor al Japoniei fara sa punem piciorul acolo. Citirea povestilor lui Yan Lianke ne ofera acces secret la luptele politice si sociale ale celor mai saraci oameni din China rurala – oameni pe care s-ar putea sa nu ii intalnim niciodata si sa nu vorbim singuri.
Acesti autori, si nenumarati altii, isi sangereaza dragostea si dispretul fata de natiunile lor pe pagina pentru a ne pierde, a ne bucura si a invata din. In cele din urma, citirea literaturii traduse ne permite sa calatorim prin lumea vasta si sa cadem adanc in istorie, fara a parasi vreodata biblioteca.
Toate acestea suna excesiv de romantic, dar asta nu il face mai putin adevarat. Si merge dincolo de asta. A vedea peisajele si istoriile unui loc este doar inceputul. Ea merge doar la fel de adanc ca povestea in sine. Dar romanele nu sunt doar povesti, ci si autorii si inspiratiile lor.
Cu cat citesti mai multa literatura tradusa, cu atat vei observa mai multe moduri diferite de a spune povesti. Cu totii avem motivele noastre pentru a scrie, regulile noastre de povestire, tropii si genurile noastre. Dar alte culturi au motive diferite, reguli si metode diferite. Citind carti din Argentina pana in Oman, esti invatat diferite moduri de a citi.
Stimularea este mai rapida sau mai lent; descrierile sunt sporite sau dispar; s-ar putea sa nu existe un inceput sau un sfarsit, asa cum v-ati astepta. Pentru ca acesti scriitori nu se joaca dupa regulile culturii tale, ale artei tale, ale istoriei tale. Ei nu va permit doar sa vedeti cultura lor prin povestile in sine si ceea ce spun, ci si prin metodele lor de a povesti.
Protagonistii si personajele secundare joaca roluri diferite; raufacatorii si scopurile si motivatiile pot sa nu existe in acelasi mod. Prin literatura tradusa, nu descoperim doar locuri noi, ci si semnificatii complet noi in spatele unei piese de arta si noi mijloace de exprimare a artei respective.
Am mentionat si inspiratii. Aici se suprapun majoritatea culturilor. Cu totii avem nevoie de motivele noastre pentru a scrie: ceva care sa ne oblige sa luam un stilou. La urma urmei, orice scris este politic. Dar ce sunt aceste politici, aceste inspiratii. A existat ceva in cultura Boemiei care a dus la scrierile lui Franz Kafka?
Desigur, a existat, la fel cum Londra secolului al XIX-lea a dat nastere povestilor lui Charles Dickens. Si citirea acestor povesti ne permite sa vedem aceste culturi pentru noi insine. Din nou, nu numai prin povesti, ci si prin autorii insisi.
Prin metodele lor de scriere si alegerea personajelor si a decorurilor – toate acestea au fost inspirate de casele lor, politica lor, legile si politica lor, scolile si familiile lor. Pentru a lua un exemplu modern, povestea, personajele si decorul din Povestea servitoarei a lui Margaret Atwood au fost inspirate de diferitele moduri in care femeile au fost tratate de catre societati de-a lungul istoriei occidentale.
Aceasta inspiratie creeaza un fel de roman feminist. Dar romanele lui Natsuo Kirino – romane precum Out si The Goddess Chronicle – sunt un alt tip de roman feminist. Sunt inspirati de religiile, politica si legile societatii japoneze.
Au propriile lor probleme specifice de rezolvat si de vizat. Ei au propriile lor inspiratii unice care nu ar fi putut patrunde niciodata in mintile propriilor noastre autori feministe. Astfel, prin literatura tradusa, avem acces la noi metode de gandire a problemelor de actualitate, noi perspective asupra lor, poate chiar noi modalitati de abordare a acestora.
Pentru a ne indeparta de politica si inapoi la minune si mister si necunoscutul, literatura tradusa ne poarta peste oceane si deserturi. Si, desi calatoria devine mai usoara, mai ieftina si mai sigura in fiecare zi, exista totusi oameni fara timp, bani sau mijloace de a vedea lumea atat de mult pe cat si-ar dori. Pentru acesti oameni, exista biblioteci si librarii care adapostesc aceste lumi pentru ei.
Si nu sunt lumea asa cum este descrisa de oamenii albi vorbitori de limba engleza, ci lumi aduse prin imaginatia si experientele localnicilor – cuvintele lor calatoresc peste mari catre cei dintre noi care nu putem traversa marile noi insine.
Si pentru cei dintre noi care pot calatori si calatoresc, aceste carti ne ofera o mai buna intelegere a culturilor pe care le vizitam. Ei ne invata mai multa istorie, politica si traditii decat veti vedea probabil cand urci muntii lor si le vizitati reperele.
Chiar si pentru noi, celor care ne place sa ratacim, literatura tradusa inca descuie mai multe usi si ne invata mai multe decat ar putea calatori vreodata. Literatura tradusa poate suplimenta calatoriile, dar o poate si imbunatati.
Si, pentru a incheia, as vrea doar sa intreb: nu vrei sa vezi in mintea cuiva care a trait o viata pe care nu o vei trai niciodata? Poti citi toate romanele politiste americane si povestile de dragoste englezesti pe care le doresti, dar nu te vor invata niciodata ceva ce nu stii deja sau nu poti descoperi singur. Literatura tradusa aduce lumea la tine. Si este o lume atat de mare, misterioasa si minunata.