Cea mai nouă și mai emoționantă poveste a uneia dintre cele mai iubite autoare din România, Irina Binder– Am scris o carte despre noiO poveste emoționantă și înduioșătoare, desprinsă din realitatea fiecăruia dintre noi, cu personaje recognoscibile și palpabile, care îmbină nuanțele iubirii și ale prieteniei, cu pierderea, suferința și trădarea, dar nu fără a oferi cel puțin o lecție de viață și o doză de optimism cu care să înfrunți mai ușor problemele, demonii interiori sau prietenii falși.Am scris o carte despre noi spune povestea Adelinei, o tânără scriitoare aspirantă, care are un succes fabulos în mediul online, dar sub anonimat. Trecută printr-un mariaj toxic, cu o soacră care i-a făcut zile amare, Adelina decide să ia viața de la capăt și să trăiască după termenii ei, dar necazurile nu încetează să apară, unul după altul. La scurt timp după divorț mama ei e răpusă de o boală cumplită, ceea ce o destabilizează și mai tare emoțional, urmând ca apoi că inclusiv ea suferă de cancer. Alege să se izoleze împreună cu singura ei prietenă, Giulia, să renunțe la scris, dar și la corespondența cu bărbatul pe care cu care s-a conversat prin mesaje și față de care a început să nutrească sentimente profunde, chiar dacă nu l-a privit niciodată în ochi.Singură în lupta cu boala, Adelina încearcă din răsputeri să își învingă temerile și să își reia viața înapoi, dar mai devreme sau mai târziu va descoperi că viața i-a fost furată, chiar de către cea pe care o numea prietenă.O poveste cu și despre oameni. Despre trădare și despre puterea de a o lua de la capăt. Despre boală și despre puterea de a te vindeca. Despre iubire și curajul de a simți din nou.Recenzii la cărți anterioare Am râs, am plâns, am sperat, am suferit, toate în câteva ore cât am citit cartea. Sinceră să fiu, nici nu știu exact ce aș putea spune pentru a putea reda exact ce am simțit în acest timp. Am trăit cu personajele fiecare secundă... și nu găsesc alte cuvinte decât – mulțumesc – pentru sentimentele trăite. – Ioana Nu sunt genul de persoană înnebunită după cărți, de obicei nu rezist mai mult de 15 pagini, dar de ieri până azi am devorat cartea. Pur și simplu m-a surprins. E o poveste uimitoare de viață, din care oricine are de învățat. Mie una, mi-a atins sufletul și îmi doresc ca toată lumea să descopere și să trăiască scrierile tale. – Raluca M Minunat... Atunci când am citit, mi-am imaginat totul, parcă făceam parte din poveste, parcă luasem parte la toate evenimentele. Mi-au dat și lacrimile la un moment dat, lucru care nu mi se întâmplă foarte des. Pur și simplu minunat tot ce scrie fata asta! – Andreea H O să revin la cărțile Irinei ori de cât ori o să am nevoie de o vorbă caldă, niște idei sau sfaturi bune. Când e neliniște în suflet, tare bine alină! – Aurelia Am citit toate cărțile Irinei. Sunt atât de sensibile, de frumoase și atât de pline de lecții de viață, încât nu am cuvinte să-i mulțumesc că există și că ne oferă din preaplinul ei. – Irina S O ador ca autoare. Ador cărțile ei! Le-am citit pe toate cu sufletul la gură, cu lacrimi șiroind pe obraji, cu emoții și zâmbete la anumite pasaje. Am trăit cărțile până la ultima pagină și m-am întristat când le-am terminat. Îmi vin în minte mereu fragmente din cărțile Irinei, chiar îți rămân întipărite în suflet trăirile ei și nu ai cum să nu te îndrăgostești de ceea ce scrie. – Maria R.Până la sfârșit (Fluturi, vol. 4)Irina Binder, autoarea seriei Fluturi, fenomenul editorial care a devenit besteller național, continuă povestea îndrăgitei serii cu noul roman Până la sfărșit . După succesul volumelor Fluturi , tânăra scriitoare promite în cea mai recentă carte un carusel de emoții și o poveste care surprinde din nou piața de carte românească. Cu sufletul pustiu și cu ochii umflați de plâns, mi-am luat din nou rămas bun de la personajele din cartea Fluturi... ❤ Sper să vă placă, să o trăiți citind-o așa cum am trăit-o eu scriind-o... , spune scriitoarea Irina Binder.Fragmente din cartea Până la sfârșit – Irina Binder Dacă stau bine să mă gândesc, orice îmbrățișare ar putea fi ultima pe care o oferim sau ultima pe care o primim. N-avem nicio certitudine că vom revedea omul de care ne despărțim pentru câteva minute, ore, zile sau luni și că vom avea o altă ocazie să-l îmbrățișăm, să-i spunem cee ace simțim pentru el, să-I facem o bucurie. N-ar trebui să mai amânăm nimic. N-ar trebui să ne luăm rămas bun niciodată fără ca omul de care ne despărțim să știe cât îl iubim. N-ar trebui să lăsăm nici un om în urma noastră fără confirmarea că este prețuit și că este în siguranță în sufletul nostru. Și n-ar trebui să plecăm din lumea asta cu lucruri nespuse. Oare cât timp din viața noastră suntem cu adevărat noi înșine și cât timp purtăm măști? Unii dintre noi trăiesc atât de mult cu măștile pe suflete, până când, într-o bună zi, ajung să se confunde cu ele și uită chiar și ei înșiși cine sunt cu adevărat. - O să mă poți ierta vreodată?- Nu știu. Am impresia că sunt prea multe de iertat pentru puți