Dintre intreaga literatura din lume, operele scriitorilor argentinieni reprezinta unele dintre cele mai punk si politice; unele dintre cele mai diverse, suprareale, inovatoare si frumoase romane si nuvele. Ca cititor, nu pot canta suficient laudele scriitorilor argentinieni si ale romanelor argentiniene. Acesti autori au inima si sufletul meu.
Iata o selectie a unora dintre scriitorii nostri argentinieni preferati si lucrarile care ne-au inspirat si transformat. De la colectii de nuvele suprareale la romane distopice – de la non-fictiune narativa la fictiune literara alegorica, acestea sunt unele dintre cele mai bune romane si povesti argentiniene scrise vreodata.
Pericolele fumatului in pat de Mariana Enriquez
Tradus de Megan McDowell
Pericolele fumatului in pat este o colectie infioratoare de povestiri gotice moderne. Aceste povesti se concentreaza in jurul fantomelor si bantuirilor, cultelor si vrajitoarelor, blestemelor si locurilor blestemate. Daca esti un fan al horrorului si al fictiunii gotice, nu poti face mai bine decat aceasta carte a unuia dintre cei mai buni scriitori argentinieni din jur.
Luati povestea Meat , care incepe cu o vedeta rock argentiniana cu un cult de adolescenti obsedati. Cand se sinucide (in cel mai brutal mod) intr-o camera de hotel, mass-media prezice o multime de sinucideri imitatoare. In schimb, urmeaza ceva mult mai intunecat si mai ciudat.
Fantana urmareste o femeie care, cand era o fata tanara, a fost dusa la o vrajitoare pe malul marii pentru a vedea cum sora si mama ei au fost exorcizate. Ca adult cu propriile ei anxietati paralizante, ea si sora ei se intorc la vrajitoare doar pentru a afla adevarul despre ceea ce s-a intamplat in acea zi.
O poveste urmareste o poveste inspirata de Frumoasa si Bestia despre un blestem pus asupra unui cartier de oameni rai si rautaciosi. Un altul exploreaza dorintele sexuale nebunesti ale tinerelor femei. Povestea de inceput a cartii spune povestea infioratoare a unui copil fantoma si a femeii zdrobite de greutatea de a-si da seama ce vrea.
Cu o exceptie, fiecare poveste din aceasta colectie moderna gotica este plasata in Buenos Aires si exploreaza cele mai intunecate colturi atat ale orasului insusi, cat si inimile locuitorilor sai. Aceste povesti sunt adesea concentrate in mod explicit pe comportamentele femeilor si exploreaza frecvent problemele de sanatate mintala in moduri creative.
Imaginatia expusa aici este incredibila, cu povestile din Pericolele fumatului in pat sprijinindu-se pe tropii gotici de bantuiri, culte si vrajitorie pentru a spune povesti moderne captivante despre oamenii moderni si problemele lor moderne. Un viitor clasic si una dintre cele mai bune carti argentiniene de pe rafturi.
Lucruri pe care le-am pierdut in foc de Mariana Enriquez
Tradus de Megan McDowell
Spre deosebire de a doua ei colectie, The Dangers of Smoking in Bed , Things We Lost in the Fire este o afacere mai putin suprarealista, mai bine intemeiata. Acea natura intemeiata o aduce mai aproape de casa, o face mai actuala intr-un fel pe nas. Aceste nuvele argentiniene raman inca povestiri puternice, pline de groaza, pline de nuante gotice. Totusi, ei sunt, de asemenea, mult mai inspirati de traume si comportamente din viata reala.
Citirea acestei colectii si a Pericolelor fumatului in pat spate in spate demonstreaza cu adevarat de ce Mariana Enriquez este una dintre cele mai mari scriitoare argentiniene ai timpului nostru. Povestea titulara, Things We Lost in the Fire, este o poveste feminista cutremuratoare, plina de soc si muscatura. Incepe cu o tanara care a fost arsa ingrozitor; fata ei este imposibil de reparat, fara buze si deformata.
Ea bantuie metroul din Buenos Aires, sarutand strainii pe obraz si impartasindu-le povestea ei, indiferent daca vor sa o auda sau nu. Fata de la metrou, se pare, a fost arsa de sotul ei. In timp ce se recupera in spital, el a sustinut ca si-a facut-o singura si toata lumea il crede repede. Cand ea este capabila sa-si spuna povestea, el este trimis la inchisoare.
Povestea ei a inspirat mai multa imolare domestica, cu iubitii si sotii ardand femeile pe care le iubesc. Unii mor si asa se raspandeste ca o epidemie. Acest lucru le face pe femeile din Buenos Aires sa riposteze in propriul lor mod ritualic, aprinzand focuri de tabara pe care se sacrifica.
In cea mai scurta poveste a colectiei, No Flesh Over Our Bones , o femeie gaseste un craniu abandonat de care devine rapid obsedat. A devenit dezgustata de iubitul ei, care a luat putin in greutate. Ea il paraseste, renunta sa manance si creste fixat pe craniu, pe care il numeste, ca standard pentru frumusete.
Aceste povesti rasucesc teme si naratiuni de actualitate in povesti ciudate, dar inca suparator de credibile, despre un comportament grotesc. Sunt povesti suparate, monstruoase.
Aventurile fierului chinezesc de Gabriela Cabezon Camara
Traducere de Fiona Mackintosh si Iona Macintyre
In traditia si literatura argentiniana, gaucho – fermieri si calareti – au fost, si sunt inca, romantizati in acelasi mod in care cowboy-ii sunt in folclorul si povestile moderne din SUA.
Acest lucru a fost reprezentat cel mai flagrant de Jose Hernandez in marele sau poem epic argentinian El Gaucho Martin Fierro, care spunea povestea unui gaucho care paraseste armata, formeaza un parteneriat fratern cu un alt barbat si, in cele din urma, se stabileste printre nativii argentinieni.
In The Adventures of China Iron , Gabriela Cabezon Camara a creat un roman istoric mai indraznet, mai critic si mai liberal – unul care este atat o repovestire, cat si un insotitor al acestui poem epic clasic. Mai important, The Adventures of China Iron este o poveste vesel, amuzanta si palpitanta, despre descoperirea sexuala si libertatea personala.
The Adventures of China Iron este un roman argentinian cu mandrie feminist care, in loc sa se enerveze, rade in fata status quo-ului rigid, conservator si patriarhal si o consolideaza pe Gabriela Cabezon Camara ca una dintre marile scriitoare argentiniene.
Este o poveste liberala care ne incurajeaza, prin actiunile personajelor sale, nu numai sa imbratisam schimbarea, ci si sa facem schimbarea prin simplul act de a ne indeparta lanturile si de a cauta iubirea in toate formele ei. Este o aventura transformatoare, cu totul romantica si sublima, uneori chiar supranaturala in mesajul sau de descoperire – atat al sinelui, cat si al lumii misterioase.
Desi cu siguranta nu este unul care sa fuga vreodata cu propriile sale notiuni romantice de libertate hedonista. Exista un intuneric care calareste in trasura cu noi si unul care merita cunoscut.
Vantul care risipeste de Selva Almada
Tradus de Chris Andrews
In aproximativ o suta de pagini, acest pocnet de roman are senzatia ciudata a unei pilde biblice, dar una cu adancimi care pot fi cufundate pana la pofta inimii tale.
Cu The Wind That Lays Waste , Selva Almada a creat o poveste cu eroi si raufacatori, cu un decor si un ritm care aminteste de Waiting for Godot si un dialog muscator, taios, ritmic, care mentine impulsul puternic de la prima pagina pana la concluzia sa atotputernica.
Acesta este genul de carte pe care o citesti dintr-o singura sedinta, pe care o inchizi trantit, inspiri adanc si te arunci inapoi direct. Este, de asemenea, o carte care a stabilit Almada ca o forta de luat in seama printre scriitorii argentinieni.
Aceasta bijuterie subtire a unui roman are loc in intregime, in afara de cateva flashback-uri, in casa si atelierul unui mecanic – un barbat linistit, retinut, nivel si masculin pe nume Gringo Brauer – in peisajul rural accidentat al Argentinei.
Cand reverendul Pearson si fiica lui adolescenta Leni, doi evanghelisti nomazi, se rup, ei cauta ajutorul lui Brauer pentru a-si repara masina si le ofera un loc unde sa stea pentru o zi sau ceva. Pearson ia o asemanare spirituala cu asistentul lui Brauer, un baiat timid si rezervat care se numeste Tapioca, crezand ca Tapioca este absolut pura, intr-un sens cu adevarat biblic.
Caramizile si mortarul romanului sunt Brauer si Pearson, doi barbati de varsta mijlocie care nu sunt de acord fundamental cu privire la toate aspectele credintei: existenta lui Dumnezeu, sursa binelui si a raului in lume si scopul omului in ea.
Si o mare parte a conflictului vine sub forma ei care se lovesc cu capul peste acest subiect in mod repetat. Poftimirea lor pasiv-agresiva este stimulatoare; te face sa strangi din dinti si sa strangi pumnii in timp ce citesti. Dar exista si mai mult, daca esti pregatit sa cauti.
Dead Girls de Selva Almada
Tradus de Annie McDermott
Dead Girls este o fiara foarte diferita de opera tradusa anterior a lui Almada. In timp ce The Wind That Lays Waste a fost o opera captivanta si teatrala de fictiune filozofica, care aminteste de Waiting for Godot, Dead Girls este o piesa de „fictiune jurnalistica”, povestita de insasi Almada, care relateaza viata si moartea a trei tinere care au fost ucis cu brutalitate in Argentina anilor 1980.
In multe privinte, Dead Girls este o invitatie de a impartasi furia Almadei. Daca The Wind That Lays Waste nu a fost suficient pentru a va convinge de puterea lui Almada in randul scriitorilor argentinieni, Dead Girls ar trebui sa o faca.
Cartea ia trei cazuri de feminicid, toate diferite, dar impartasind trasaturi specifice (sexul victimei, tara in care s-a intamplat, situatia economica a victimei, grupa de varsta) si petrece 150 de pagini disecand cum si de ce aceste evenimente sumbre.
La mai putin de 150 de pagini, Dead Girls este o citire de dupa-amiaza, iar acea dupa-amiaza este una care te va schimba. La fel ca dupa ce ai trait o tragedie personala, vei parasi aceasta carte cu o amintire vie despre locul in care te-ai aflat, cum te simteai si cum era vremea in ziua in care ai citit Dead Girls .
Schimbarea care va avea loc din lectura Dead Girls ar trebui sa fie una pozitiva: una care sa inspire fiecare cititor sa lupte pentru schimbare in politica de gen a tarii sale. Atata timp cat femei precum Andrea, Maria Luisa si Sarita pot fi facute victime ale feminicidului, exista putina echitate in societatea noastra.
Not A River de Selva Almada
Tradus de Annie McDermott
Cea de-a treia carte dintr-o trilogie legata tematic, care a inceput cu Vantul care arunca deseuri , urmata de Facatorii de caramizi , Not a River este o alta lucrare uluitoare a autoarei argentiniene Selva Almada, ale carei carti se adancesc — cu onestitate si agresivitate fara mila — in apele toxice ale masculinitatea si existenta dura traita de cei din Argentina rurala.
La fel ca acele prime doua carti, Not A River este o alta examinare a obiceiurilor masculine si a durerii din inima barbatiei. Acest roman urmareste doi barbati de varsta mijlocie care l-au dus pe fiul prietenului lor mort intr-o excursie de pescuit – ceva ce cei trei barbati au facut adesea impreuna pana cand Eusebio a fost pierdut in apa. In timp ce sunt acolo, prind o raza impuscand-o cu un pistol, o insira si isi fac dusmani in ochii localnicilor.
Ne intoarcem frecvent la trecutul acestor barbati, a prietenului lor mort, a femeilor pe care le-au cunoscut si chiar a oamenilor pe care ii confrunta in timpul calatoriei lor. Trecutul si prezentul curg impreuna ca un rau, in timp ce trecutul si prezentul se intalnesc si se incurca. Animozitatea, stoicismul si spatiul pe care barbatii insista sa-l ocupe sunt toate teme explorate in acest roman scurt ascutit al reginei fictiunii argentiniene.
Tandre este carnea de Agustina Bazterrica
Tradus de Sarah Moses
Tender is the Flesh este o critica a prezentului nostru si un avertisment impotriva unui posibil viitor. Desi merita subliniat chiar acum ca este unul sumbru, ingrozitor, care framanta stomacul de la inceput pana la sfarsit. Traind intr-o lume care este fie putin cu viitorul, fie o posibila paralela cu a noastra, protagonistul nostru Tejo lucreaza la un abator care se ocupa exclusiv de carne umana.
Se spune ca o boala a contaminat si, in mare parte, a distrus majoritatea animalelor non-umane si astfel a venit o perioada cunoscuta sub numele de Tranzitie, in care productia de carne umana a devenit o norma acceptata in intreaga lume. Oamenii care sunt crescuti pentru sacrificare nu sunt considerati oameni, sunt denumiti „capete” si sunt tinuti aproape in aceeasi stare in care sunt vitele astazi.
Aici se afla primul mesaj clar al cartii: sa luam in considerare modul in care agricultura moderna in baterii si productia de carne si lactate trateaza animalele non-umane: conditiile in care sunt tinute; felul in care sunt crescuti, torturati, abuzati si, in cele din urma, ucisi. Cu Tender is the Flesh, Bazterrica si-a facut un loc printre cei mai mari scriitori argentinieni.
Elena Stie de Claudia Pineiro
Tradus de Frances Riddle
Claudia Pineiro este una dintre cele mai renumite, celebrate si traduse scriitoare argentiniene din toate timpurile. Desi este cel mai faimoasa pentru fictiunea politista, Elena Knows este o fiara foarte diferita: un roman literar greu, dar scurt, care abordeaza teme mari de religie, sexism, responsabilitate si fantezie vs realitate.
Titularul romanului, Elena, este o femeie de saizeci de ani care sufera de Parkinson. Ii este greu sa se miste si totusi se afla intr-o calatorie prin Buenos Aires pentru a se intalni si a vorbi cu cineva despre care spera ca va intelege situatia ei.
Situatia in cauza o priveste pe fiica Elenei, Rita, care cu trei luni in urma a fost gasita moarta la biserica locala. Rita a fost gasita agatata de o franghie in clopotnita; moartea a fost imediat anulata ca sinucidere, dar Elena refuza sa creada asta.
Singura ei dovada era ca ploua in ziua mortii Ritei, iar Rita evitase intotdeauna biserica in zilele ploioase de teama fulgerelor. Elena Knows are loc intr-o singura zi, in timp ce calatoreste prin capitala Argentinei, iar noi suntem tratati cu flashback-uri despre moartea si inmormantarea Ritei si viata lor impreuna ca mama si fiica inainte de asta.
Acesta este un roman argentinian care exploreaza intens efectele religiei asupra femeilor si copiilor; ne cere sa luam in considerare relatiile noastre cu oamenii din jurul nostru fata de relatiile pe care le avem cu versiunile inventate ale acestora pe care mintea noastra le-a gatit.
Exista mai mult pentru Rita, mai mult pentru Elena, mai mult pentru tot decat este prezentat mai intai, dar acesta nu este un roman politist. Este o poveste cu un accent laser pe religie, gen si dinamica familiei.
Un pic de noroc de Claudia Pineiro
Tradus din spaniola de Frances Riddle
A Little Luck este unul dintre cele mai emotionante si emotionante lacrimi pe care le-ai citi vreodata. O piesa frumoasa de fictiune literara a unuia dintre cei mai mari autori vii ai Argentinei. Protagonistul nostru, Mary, este din Buenos Aires, dar si-a petrecut ultimele doua decenii locuind in Boston, MA. Sotul ei american a murit recent si acum se intoarce in Argentina pentru o calatorie de afaceri.
Este prima data cand se intoarce si ii este frica. Nu stim de ce a plecat, dar frica ei de a se intoarce — greutatea anxietatii ei — ne spune ca a fugit de ceva si a continuat sa fuga in toti acesti ani. Pe masura ce continuam sa citim, aflam mai multe despre Mary, cine a fost, cum arata viata ei in Argentina si, in cele din urma, de ce a fugit.
Un mic noroc este un roman puternic si serios despre maternitate, datorie si modul in care interpretam abnegatia. Exista durere, claustrofobie si anxietate care sufoca acest roman, dar exista si speranta si frumusete aici. O fapta remarcabila de fictiune literara a unui maestru povestitor si unul dintre cele mai bune romane argentiniene din ultimii ani.
Doi serpa de Sebastian Martinez Daniell
Tradus de Jennifer Croft
Two Sherpas este o piesa captivanta si captivanta din fictiune literara argentiniana. Romanul incepe cu serpasii titulari care privesc peste marginea unei stanci de pe Muntele Everest la corpul mototolit al unui englez mort. Englezul era escortat pe munte pana cand ea a alunecat neglijent si a cazut la moarte. De-a lungul intregului roman, serpasii schimba doar cateva cuvinte intre ei si abia se misca.
Marea majoritate a acestui roman fascinant este alcatuita din viniete care ne poarta in gandurile si amintirile acestor doi sherpa. Invatam despre copilaria lor, sperantele si visele lor. Scufundandu-ne si mai adanc, aflam parerile lor despre turism, despre cultura muncii, despre istoria locala si internationala, despre religie si credinta, despre imperiu si colonialism. In tot acest timp, un tip englez anonim zace mort pe o corvada de dedesubt.
Uneori intunecat de amuzant si adesea atat miscator, cat si iluminator, Two Sherpa este un roman care ne poarta in mai multe calatorii prin istoriile limbii, migratiei umane, cuceririi si multe altele. In acelasi timp, mare si mic, acest roman argentinian pune intrebari despre unitatea familiei, despre visele noastre personale si, de asemenea, despre impactul distructiv al colonialismului si cuceririi.
Luxatii de Sylvia Molloy
Tradus de Jennifer Croft
Pe mai putin de 100 de pagini, printr-o serie de mici viniete, autoarea argentiniana Sylvia Molloy urmareste experientele si sentimentele unei persoane in timp ce privesc un prieten in varsta disparand de dementa. Aceasta prietena, pe nume ML, este vizitata des, iar amintirile ei sunt observate si meditate. Fiecare vigneta considera ceva personal, lingvistic sau filozofic.
Protagonistul nostru ia in considerare cine este si a fost ML, de ce isi aminteste ce face, cum se simte timpul pentru ea acum si de ce face lucrurile curioase pe care le face, cum ar fi inventeaza cuvinte noi. Molloy intreaba si ne incurajeaza sa punem pe rand intrebari legate de timp si prietenie, personalitate si personalitate. Ea exploreaza natura mintii fata de corp si face toate acestea cu atat de putine cuvinte.
Nici un moment sau un gand nu este irosit cand Molloy se cufunda in profunzimile propriilor ganduri si imaginatie, in propriile ei amintiri, iar cele ale ML Sylvia Molloy este o legenda printre scriitorii argentinieni. Pentru a o cita pe Mariana Enriquez, ea este „Una dintre cele mai lucide scriitoare din America Latina”.
Un cimitir perfect de Federico Falco
Tradus de Jennifer Croft
Aceasta colectie de nuvele din 2021 este prima dintre lucrarile lui Federico Falco aparute in limba engleza, publicata de Charco Press. Este o colectie de cinci povesti raspandite pe mai putin de 200 de pagini. Fiecare poveste se concentreaza pe cele mai intunecate si extreme emotii umane – dragoste, pofta, ura, amaraciune, paranoia.
Prima (si cea mai scurta) poveste se deschide cu un barbat cunoscut sub numele de regele iepurilor, care se plimba prin paduri vanand prada. Este o pictura superba care este ilustrata, dar aflam incet cine este (sau a fost) si realitatea mai intemeiata a starii sale actuale.
A doua poveste urmareste o adolescenta pe nume Silvi care a decis, spre socul mamei sale fanatic religioase, sa lase religia in urma. In acelasi timp, o pereche de misionari mormoni vin in oras si Silvi se indragosteste de unul dintre ei.
Aceste cinci povesti se impletesc in mai multe moduri, dar sunt, de asemenea, incantator de unice prin tonul, temele si personajele lor. Ceea ce este consistent sunt extremele intunecate catre care se intinde fiecare poveste si calatoria emotionala pe care noi, cititorii, suntem fortati sa o facem pentru a ajunge acolo.
Toti La revedere de Mariana Dimopulos
Tradus de Alice Whitmore
Intr-o singura dupa-amiaza citind All My Goodbyes, cititorii vor trece printr-o mana de tari si orase diferite. Ei se vor intalni si se vor indragosti de, sau vor ajunge sa uraasca intim, o menajerie de oameni si fie vor empatiza cu sau cel putin vor creste. intelege nevoia dificila a omului de a-si lua zborul in orice mod posibil.
Protagonistul nostru este o argentiniana care si-a petrecut tineretea intr-o neliniste incomoda; asa cum descrie naratiunea, ea nu putea sa petreaca prea mult timp intr-o singura camera sau cocotata pe un singur scaun. La douazeci si trei de ani, ea fuge din tara si incepe un ciclu de un deceniu de stabilire, munca, indragostire si fuga din nou, petrecand nu mai mult de doi ani intr-o singura tara.
Cea mai mare parte a naratiunii exploreaza timpul petrecut in orasele germane Heidelberg si Berlin, tineretea din Buenos Aires si intoarcerea ei in Argentina – in special Patagonia. All My Goodby-uri este intristat. Este o rana deschisa care este prost cusata la loc, doar pentru a se desface si a sangera liber inca o data.
Este un avertisment pentru cei tentati de o viata de detasare ca detasarea nu vine usor. De fapt, este putin mai mult decat un sir de ramas-bun dureros.
O ofranda muzicala de Louis Sagasti
Tradus de Fionn Petch
Cum incepeti sa discutati despre impactul narativ, istoric si cultural al muzicii asupra experientei umane? Explorati sunetele naturii? Oferiti anecdote despre recordul de aur de la bordul lui Voyager?
Spuneti povestea salbatica a unei orgi enorme care a durat cincisprezece ani sa fie construita, a fost binecuvantata de un episcop si a provocat apoi o avalansa cand a fost cantata? Toate acestea, si multe altele, se gasesc in Luis Sagasti in O oferta muzicala, o alta minune a cartii publicate de Charco Press.
Nu exista o naratiune singulara in O ofranda muzicala. In schimb, de-a lungul a sapte capitole care variaza salbatic ca dimensiune si ton, suntem dusi printr-o constelatie de povesti care se interactioneaza intre ele. Se incruciseaza peste si dedesubt ca sireturile pantofilor, uneori relationand unul cu celalalt si alteori deloc.
Nu exista nimic in domeniul literaturii care sa loveasca ca O oferta muzicala. Este echivalentul literar al unei simfonii, mimand comportamentul si tonul insusi subiectului pe care il exploreaza. Prin continutul cartii, veti fi dus intr-o calatorie muzicala prin realitate si fictiune, istorie si geografie. In expresia sa, veti experimenta o calatorie emotionala, diferita de orice altceva va poate oferi o carte.
Mouthful of Birds de Samanta Schweblin
Tradus de Megan McDowell
Exista multe modalitati de abordare a crearii unei carti de povestiri: poti sa te concentrezi pe o tema si sa o explorezi din unghiuri diferite, poti scrie despre o singura locatie – un oras sau o tara, sau poti scrie pur si simplu ceea ce iti vine in minte.
Asteptati ca acele povesti care apar in spatele ochilor vostri sa adoarma, prindeti-le si puneti-le pe hartie. Samanta Schweblin a optat, impreuna cu Mouthful of Birds, sa faca toate cele de mai sus. Unele dintre aceste povesti se bazeaza foarte mult pe teme ale feminismului si ale kafkianului, in timp ce altele sunt atat de suprarealiste incat sa fie pur si simplu savurate si privite cu gura.
Aceste povesti sunt lucrurile pe care nu le poti dezvalui. Iti spun lucruri pe care nu ai vrut sa le stii si poate ca ar fi mai bine sa nu stii, sau poate ca nu. Ei cer o pauza de gandire, pentru a le despacheta sensul sau pur si simplu pentru a le aprecia.
Fanii romanului lui Schweblin Fever Dream le vor adora, dar acesta este, de asemenea, un punct de plecare perfect pentru oricine este curios de povestiri scurte sau suprarealism.
Mori, iubirea mea de Ariana Harwicz
Tradus din spaniola de Sarah Moses si Carolina Orloff
Acest roman argentinian plasat in mediul rural francez scoate la lumina aspectele mai intunecate ale maternitatii, de la sentimentul de a fi prins de o viata creata de tine, pana la pierderea treptata a identitatii. Harwicz examineaza asteptarea ca maternitatea va deveni caracteristica definitorie a femeii, cea mai valoroasa si importanta piesa din identitatea ei.
Naratorul nostru ofera o relatare intima a sanatatii sale mintale degradante din propria ei perspectiva, plutind mereu pe marginea unei izbucniri sau a unei caderi. Ea este, deodata, slaba si brutala.
Acest roman disperat si scurt face eco de povesti precum „Tapetul galben”, cu sentimentele intense de represiune, lipsa de empatie si asteptarea de a face fata provocarii maternitatii, in ciuda impactului pe care il poate avea asupra psihicului.
Cu o dictie uimitor de poetica, descrieri delicate si descrieri inflacarate ale furiei, Harwicz ofera o relatare sincera a unei mame care se pierde complet.
Fictiuni de Jorge Luis Borges
Tradus de Andrew Hurley
Jorge Luis Borges este cel mai mare nume din literatura argentiniana. Si astfel, desi aceasta lista s-a concentrat pana acum pe mai multi scriitori argentinieni contemporani si romane argentiniene de femei, nu ar fi completa fara mentiunea lui Borges si a operelor sale.
Fictions (deseori denumita prin titlul sau original in spaniola Ficciones ) este cea mai de succes si faimoasa colectie de povestiri a lui Borges. A fost cartea care a facut din Borges un nume cunoscut in intreaga lume.
Povestile gasite in Fictiuni sunt fantastice si infinit de imaginative. Povestiti vietile unor oameni ciudati si imposibili; sunt politice, istorice, magice si suprareale. Ele demonstreaza amploarea imaginatiei lui Borges si sunt lecturi obligatorii pentru orice fan al scriitorilor argentinieni si al romanelor argentiniene.
Promisiunea de Silvina Ocampo
Tradus de Suzanne Jill Levine si Jessica Powell
In timpul vietii ei, Silvina Ocampo a fost considerata una dintre elita literara din Argentina. Ca atare, ea ramane unul dintre cei mai importanti si influenti scriitori argentinieni din istorie. Despre Ocampo, prietenul si contemporanul ei Jorge Luis Borges a spus odata: „Dintre toate cuvintele care ar putea-o defini, cel mai exact este, cred, ingenios.”
Desi era cunoscuta pentru nuvelele si poezia ei, The Promise a fost singurul roman al lui Ocampo. De asemenea, se pare ca i-a luat mai mult de un deceniu sa scrie.
In The Promise , o femeie care calatoreste cu o nava peste Atlantic este aruncata peste bord si, in timp ce asteapta si sperand sa fie salvata, isi lasa mintii sa rataceasca prin imaginatia si amintirile ei, adunand o poveste de viata pe care ea promite sa o scrie, daca ea este salvata de la moarte.
Este o premisa frumoasa, scrisa rafinat si tradusa minunat, cimentand-o pe Silvina Ocampo ca una dintre marii scriitori argentini din o suta de vieti.